Casa Capșa își are originea în vechea locuință a stolnicului Slătineanu, situată pe Calea Victoriei, la colț cu strada Edgar Quinet, într-o zonă centrală a Bucureștiului. Refăcută în 1867, clădirea găzduia sala Slătineanu, celebră pentru balurile mascate și evenimentele mondene frecventate de înalta societate. Un episod notabil a avut loc în 1871, când o petrecere organizată de colonia germană a fost întreruptă de o manifestație antigermană a unor studenți, generând tensiuni politice.[1]
Arhitectul inițial nu este cunoscut, însă clădirea a fost refăcută în a doua jumătate a secolului XIX și adaptată ulterior pentru hotel, cafenea și cofetărie de către frații Capșa, în special Grigore Capșa, cofetar format la Paris. Acesta a transformat imobilul într-un centru gastronomic și social de elită al Bucureștiului, după retragerea unuia dintre frați.[2]
Casa Capșa aparține stilului eclectic, iar arhitectura sa exterioară reflectă canoanele academismului francez caracteristice perioadei Belle Époque. Fațada prezintă elemente decorative precum frontoane arcuite deasupra ferestrelor și un mic dom amplasat în vârful clădirii. Construcția se remarcă prin bogăția detaliilor ornamentale, inspirate în mare parte din arhitectura renascentistă, armonizând sobrietatea cu eleganța specifică epocii.
De-a lungul timpului, Casa Capșa a devenit locul unde se organizau cele mai importante dineuri și întâlniri sociale. Afirmându-se ca spațiu de elită, clădirea a găzduit politicieni, scriitori și artiști, printre care Take Ionescu, Liviu Rebreanu, Nicolae Filipescu, Ion Minulescu, Camil Petrescu, Tudor Arghezi și Ionel Teodoreanu, consolidându-și rolul cultural și social în viața capitalei.[3]
[1] Ibidem. pp.26-28.
[2] https://www.capsa.ro/istoric.html.
[3] Grigore Ionescu, București, ghid istoric și artistic, Fundația pentru Literatură și Artă ,,Regele Carol II”, pp.26-28.