Palatul Regal din București este o construcție eclectic-neoclasică cu influențe baroce. Forma actuală a fost realizată după planurile arhitectului N. Nenciulescu, pe locul și parțial pe temeliile vechiului palat al regelui Carol I, distrus de un incendiu în 1927. Originea complexului se leagă de casa construită între 1812 și 1815 de boierul Dinicu Golescu, care a fost ulterior locuință domnească și reședință de ceremonie pentru domnitorii Alexandru Ghica, Gheorghe Bibescu, Barbu Știrbey și Alexandru Ioan Cuza. În 1882–1885, vechea casă a lui Golescu a fost legată de un palat nou, proiectat de arhitectul francez Paul Gottereau, pentru a găzdui ceremoniile curții. După incendiul din 1927, clădirea a fost refăcută aproape integral, iar aripa veche a fost înlocuită în 1937.[1]
Palatul are forma literei U, cu o curte de onoare, fațade monumentale și spații interioare elegante. Interiorul impresionează prin holurile grandioase, scara Voievozilor, sala de mese și Sala Tronului, decorate cu picturi și lucrări ale artiștilor români importanți, precum Nicolae Tonitza, Francisc Șirato și Cecilia Cuțescu-Storck. Fațadele evidențiază volumele clădirii prin jocuri de lumini și umbre, iar construcția integrează inovații inginerești, inclusiv structuri metalice, păstrând totodată un aspect clasic și monumental. Funcția sa de reședință regală și spațiu ceremonial l-a transformat într-unul dintre cele mai importante centre politice și simbolice ale României moderne.[2]
[1] Ibidem. pp.32-41.
[2] https://www.piatraonline.ro/palatul-regal-din-bucuresti-istorie-si-arhitectura.